El? El ma intelege si crede in mine. Poate chiar mai mult decat ma inteleg eu. Mnu stiu. Asta ma bucura intr-un fel, dar in altul ma sperie. Pentru ca e prea cald cu mine. Si cred ca ma iubeste. In schimb eu sunt doar.. confuza si am toane. Pe care din cate am observat de fiecare data mi le intelege. El nu e ca mine. Nu are momente in care sa fie indiferent sau rece cu mine. Dimpotriva. Asta e ceea ce ma sperie. E ceva nou. Si nu pot inca sa ma obisnuiesc. Si de aceea incep sa il resping. Si acum in gandul tau zici: "ce fraiera!". Da, crede-ma si eu zic acelasi lucru despre mine, la fel si prietena mea cea mai buna. Ea imi zice sa vorbesc deschis cu el despre chestia asta, si sa ii zic defapt ce simt. Dar nu pot, si tot aman chestia asta. Oare unde o sa ajung? Ce o sa iasa din toata povestea asta, si ce am de facut? Eu nu stiu. Si nu pot sa urmez sfatul celor apropiati. Pentru ca dupa sfatul unei prietene, careia i-am cerut o idee, cum l-as putea lasa.. Mi-a spus sa ies asa intr-o zi cu el, si sa ii zic ce am pe suflet si frumos, si sa ii zic ca merita pe cineva mai bun si alea alea. Ei bine nu. Nu am facut niciodata si nici nu am de gand sa fac asta. Mi se pare cel mai stupid lucru. Pentru ca, persoana in cauza, si aici e vorba de el, ar crede ca zic asta din mila. Si da, ar fi adevarul. Pentru ca daca nu am intentia si nu zic o chestie sincera mai bine tac si inghit, sau caut altceva de zis.
Chiar nu am nicio idee ce sa fac. Am nevoie de sfaturi. Si de incurajari. Si poate chiar si de chestii gen: "esti o fraiera, de ce te comporti asa? el chiar te iubeste si iti arata asta. crezi ca o sa mai gasesti pe cineva ca el?". Mda, poate asa mi-as dezgheta mintea idioata, si poate atunci o sa fie prea tarziu. Dar eu totusi m-am gandit sa mai continui momentan cu farsa. Sa vad cum mai merg lucrurile, si apoi sa iau o decizie. Dar pentru a lua decizia, am nevoie de sfaturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu